Usturoiul

 Usturoiul este o plantă medicinală, alimentară şi condiment, având un bulb alcătuit din mulţi căţei înveliti individual în cate o formaţiune membranoasă.

Frunzele sunt liniar plane, iar inflorescenţa este globuloasă, cu bulbii la baza ei şi învelită într-o spată membranoasă.

Pentru uz medicinal, cât şi pentru uz alimentar, se utilizează bulbul (căpăţâna) şi frunzele tinere. În scopuri medicinale, atât bulbul, cât şi frunzele, se vor consuma întotdeauna în stare crudă.

Usturoiul contine aliin, o substanta fara miros, care prin presare  si macinare se transforma in aliicin, care produce mirosul specific de usturoi. Contine  minerale  ca magneziu, calciu, fosfor, iod, selenium, zinc, acid silicic, precum si vitaminele A, B1 si B2.

Usturoiul crud se foloseste cu discretie; usturoiul prajit este usor iute; folosirea lui la tocanite si preparate rumenite la cuptor ii inmoaie aroma. Zdrobirea usturoiului degaja cel mai puternic miros, de aceea daca se doreste un miros mai subtil, se oparesc cateii de usturoi in apa clocotita, inainte de a-i gati.

Usturoiul este un condiment traditional romanesc mereu la indemana, il stim dintotdeauna si il folosim pentru gustul bun pe care il poate da anumitor mancaruri.

Uneori ne ferim de el inainte de intalnirile la care vrem sa lasam o impresie buna, din pricina mirosului neplacut al respiratiei ce dainuie cateva ore dupa ce il consumam. Alteori il evitam din pricina sensibilitatii pe care o putem avea la stomac din pricina lui; arsenicul, care se gaseste in cantitati infime in miezul sau, este cel ce poate da arsurile bine cunoscute. Chiar si asa, usturoiul poate fi consumat cu incredere, daca eliminam miezul, caci o mare parte din proprietatile sale curative se mentin.